Meet Olivia Stoica, fashion stylist-ul Irinei Rimes

OLIVIA STOICA

M-a făcut să vreau să aflu mai multe despre ea înainte să știu măcar cum o cheamă.

Ca să o luăm de la început – acum câțiva ani apărea în industria muzicală din România, Irina Rimes. Artist nou, piese proprii, sound diferit cu o nouă dimensiune la nivelul textului, sincer și vulnerabil. Ea – interesantă, a breath of fresh air, care, din păcate, la nivel de imagine se confunda cu peisajul. La ceva timp, însă, Irina face o schimbare care o diferențiază – imaginea, în special, ținutele – cu care este vizibil comodă de la început, oricât de ballsy arăta totul. Cum încă suntem reticenți că se poate și la noi, mi-am zis inițial – “hm, foarte mișto, dar hai să vedem și cât ține” È™i nu m-am plictisit – apariție după apariție, aveam parte de un display de asocieri de texturi și  de culori, materiale, tipuri de pantofi, ș.a.m.d. și asta mi-a atras atenția și am vrut să aflu cine este persoana “vinovată” de acest frumos început. Și am aflat.

Olivia Stoica era cea care construia, asemenea unui parfumier, notele de bază, medii și de vârf ale acestei noi imagini de impact, lansată în stratosfera stilului, dintr-un val monoton de clișee estetice și zone de confort stilistice.

Am contactat-o și a acceptat invitația mea pentru a face acest interviu. Am descoperit o persoană cu care râzi mult, cu care poți discuta despre orice subiect și cu care împărtășeam experiențe similare.

Despre modă, din copilărie:

Maică-mea avea pantofi cu un toc de 10-11 centimetri, numai pantofi din ăștia, adică foarte înalți. Ăștia erau cu fundițe. Cum nu puteam să mă uit la ținută în întregime, țin minte că mă uitam numai la picioarele ei și la cum se vedeau fundițele alea când mergea. Bunică-mea avea un trench mov și îl purta cu un ruj roz. Verile mele le petreceam la țară cu sora mea, la Davidești, în Argeș și îmi amintesc una dintre ele. Cred că aveam vreo 10 ani când ai mei au renovat apartamentul în care locuiam atunci, în Mioveni, și au dus la țară o parte din lucrurile din casă – cărți, tot felul de obiecte, dar și haine. Și-atunci, am avut acces la o cutie cu hainele maică-mii și eu cu sora-mea ne-am jucat de-a doamnele și ne prefăceam că fumăm bețe de acadele.

Mai erau și țigările alea din gumă de mestecat… Da. Ai obiecte de care ai rămas atașată? Eu, de exemplu, port ceasul bunicului meu.

Mmm, nu șitu, nu cred. Nu. De atunci, nu. Mă atașez de obiecte vestimentare, în special pantofi, care sunt călcâiul lui Ahile la mine, dar, în general, le dau. Mi-l amintesc pe Ati, Ati fiind iepurele meu, care era mare, mai mare decât mine, din ăla moale cu picioare lungi, moi.  Mi-ar plăcea să găsesc un Ati 2.

Spune-mi despre relația cu sora ta. Care era micul vostru secret, când erați mici?

Când eram foarte mici, ne jucam împreună, evident. Odată ce ne-am mutat și am început școala, ne trezeam noaptea și mâncam pe întuneric. Ne plăcea foarte mult să facem asta. A doua zi maică-mea găsea bucătăria vraiște. Ne mai trezeam noaptea și făceam versuri amuzante, mai târziu și din alea porcoase pe care ni le-a găsit maică-mea notate. S-a amuzat, nu ne-a pedepsit.

Am fost foarte apropiate, am locuit împreună până să mă mut cu prietenul meu. Am suferit o perioadă, m-am simțit vinovată că o las singură.

Îți amintești vreo trăsnaie din copilărie?

Da, tot cu sor-mea, evident. Bunică-mea nu prea ne lăsa pe-afară – nu ne lăsa la gârla, că ne înecăm, nu ne lăsa în pădure, că răcim/că-i curent/că ne mușcă șerpii. Nu ne lăsa nici pe stradă că ne calcă mașinile, deci, cumva am fost ținute în curte. Dacă voia să ne jucăm cu copii, veneau ei la noi și într-o zi, unora le-a venit ideea să aruncăm jucăriile în fântână – o fântână care, de altfel, era foarte îngustă. Așa că, timp de o săptămână, bunicii au tot scos apă cu tot felul de jucării, capete de păpuși și șoricei de plastic.

Cum era Olivia în liceu?

Eram cumințică. Eram populară, pentru că am fost Miss Boboc.

Dayum, girl. Ai fost Miss Boboc?

Da, devenisem cunoscută prin asta, pentru că erau toți curioși să știe cine a fost Miss Boboc. Eram cumințică, nu am fost vreo obraznică sau vreo rebelă. Am fost în banca mea.

Te preocupa moda în liceu?

Da, mă pasiona asta de atunci. La un moment dat, mi-a și zis o colegă că eu ies în evidență prin felul în care mă îmbrac, așa cum ea iese în evidență prin simțul umorului, deci cumva, mi se confirmase asta.

Am început să mă preocup de îmbrăcăminte prin clasa a 10-a. Mama avea o prietenă foarte deschisă și volubilă, care ne-a întrebat odată „Și, voi, fetelor, de  unde vă îmbrăcați?” și nu prea aveam variante. Adică era un magazin cum era Cocor-ul în București, cu tot felul de buticuri și haine chinezești, turcești. ș.a.m.d. Nu eram foarte fericită cu ele și-atunci ne-a zis „Da’ de ce nu mergeți în second-hand?”. Nu concepeam să intru într-un magazin second-hand, da’ m-a luat odată cu ea și am văzut ce chestii mișto poți să găsești acolo. Pe perioada liceului mi-am cumpărat haine din SH-uri și de asta aveam chestii mai deosebite. Și-acum la fel.

Facultatea

Eram la profil real și a venit natural. Am dat și la Sociologie și am intrat. Cumva mi-a părut rău că nu am ales Sociologie, dar atunci am ales ASE-ul și fiind încurajată de părinți. Mi-a plăcut marketing-ul și merceologia.  La merceologie aveam un profesor pe care îl admiram mai mult – era mai cult și calm, se îmbrăca bine, mirosea bine. Mi-a plăcut ca prezență, era natural, vorbea frumos și era mai apropiat de noi. Am frecventat mai mult primii doi ani de facultate, după care m-am angajat la UTV.

Te-am văzut la TV?

Eram într-un proces de pregătire pentru asta, dar nu am mai ajuns acolo. Pe vremea aia televiziunea nu avea producție TV, nu aveau camere sau studio. Erau doar videoclipuri, nici nu aveau reclame sau sistem de rating. A fost prima televiziune interactivă din România. Făcuseră niște avataruri prin care publicul putea trimite mesaje care erau difuzate în timp real, iar la capătul celălalt existau host-ii care întrețineau conversația și apăreau cu poza lor. Eu am fost unul dintre host-i. În paralel, lucram și în departamentul de marketing și PR. Era ceea ce îmi doream la vremea respectivă.

Ce obicei nou ai integra/t în viața ta?

Fac sport de luni bune, aproape un an. Fac fitness, cu antrenor, pentru că altfel nu cred că aș fi fost la fel de motivată. Am mai făcut aerobic, yoga – dar e un pic prea statică pentru mine, îmi place mai mult agitația. Mi-ar plăcea, în schimb, să stau de vorbă cu un life coach. Am avut o experiență de genul ăsta care a fost puțin scary. Am intrat în discuție convinsă de părțile mele bune și părțile mai puțin bune și după, am plecat crezând de fapt opusul – ce îmi imaginam că e în regulă la mine, părea să nu fie prea ok și invers. A fost ciudat. Cunoașterea de sine e un proces care cere suferință.

Care a fost punctul cel mai low și cum ai reușit să te remontezi?

Am avut niște episoade de genul ăsta, bineînțeles, ca toate fetele, după despărțiri. (Râde.) N-ai ce să faci, e greu. Am avut o relație toxică pe la 22 de ani după care am suferit puțin… Am mai avut un moment dificil când am renunțat la un job, a fost o perioadă mai zbuciumată. Dar, am ajuns la concluzia că momentele astea au fost cele mai bune lucruri care mi se puteau întâmpla vreodată, pentru că te obligă să te regândești, să te repoziționezi, cer introspecție. Când ești happy-happy, joy-joy È™i totul merge bine, parcă ești în afara ta, ești cu ceilalți, te împrăștii, cumva. Când nu ești ok, te închizi și atunci începi să te descoperi, să vezi niște chestii și să le și depășești, să te dezvolți. Am reușit să ies din ele prin activități: să fac sport, să citesc, să mă văd mai mult cu prietenii în cercuri mai restrânse, nu neaparat în club, sau și în club, de ce nu, să ies într-o seara și să ne distrăm, așa nesăbuit. Toate ajută… chiar și shopping-ul.

Cum a apărut styling-ul în viața ta sau era acolo de mult și v-ați regăsit?

Ca toată lumea care lucrează în domeniu sau face ceva artistic, o să spun să a fost dintotdeauna. Nu pot să zic m-a lovit într-o zi și am avut o epifanie. Tot timpul mi-au plăcut hainele. Ca toate fetele, am făcut și eu haine la păpuși, am tăiat și eu rochiile mamei, doar că, la mine, chestia asta cu moda în sens profesional a venit natural. Cât lucram în PR, trimiteam articole către revistele de modă despre diverși artiști și când primeam revistele la birou, mă uitam mai întâi la paginile de shopping, apoi la editorialele de modă și în ultimul rând la materialele respective. Și au fost mai mulți ani în felul ăsta, lucru care m-a ajutat și să îmi formez ochiul și să îmi dau seama că mă atrage domeniul ăsta.

Eu urmăream America’s Next Top Model și Project Runway cu sfințenie. Pe tine ce te-a atras la TV în sensul ăsta?

Era o emisiune la italieni, prezentată de Ambra, pe vremea când eram în liceu. De atunci am început eu să privesc altfel hainele și ținutele. Mai târziu, videoclipurile – dans și haine, foarte mult MTV, Fashion TV, reviste de modă, cum ieșeam din țară, cumpăram Vogue.

Ce stiliști urmărești?

Leandra Medine. Îmi place mult stilul ei și modul în care asociază hainele și creează o poveste specială. Balenciaga și Lotta Volkova, care are estetica asta est-europeană care este total not Franța sau Anglia, băieții sunt băieții aia care făceau tracțiuni la bloc, știi? (râde). Îmi mai place Jeune Damas, are un brand de haine acum, dar ea a fost muză pentru multe brand-uri, cum ar fi și Dior.

Pe cine urmărești de la noi, la capitolul imagine?

O urmăresc pe Inna, îmi place Antonia foarte mult… Delia îmi place că îndrăznește. Îmi place ce fac cu Irina (Rimes). Îi urmăresc pe stiliștii de la ELLE, pe care îi văd ca niște maeștri, mi se par foarte tari.

Îmi place orice zonă stilistică, dar sunt atrasă de look-urile androgine, cum e Patti Smith. Este mai ușor să îmbraci o fată slabă cu sâni mici, decât pe cineva cu forme, hainele sunt mai ușor de ales, pe când, în celălalt caz, unei persoane cu sânii mari, de exemplu, sau cu forme, trebuie ca hainele să îi vină perfect, ca să păstreze proporțiile corecte cu restul corpului.

În ce am făcut cu Irina, sunt niște laitmotive acolo, pe care le observi dacă ești atent: tule-ul, sunt gulerașele albe sau rochiile școlărești, fundele, șosetele cu volănașe sau simple, purtate cu sandale. Sunt niște elemente simple, pe care le păstrez, pentru că așa văd eu un styling coerent.

Mie îmi plac foarte mult pantalonii. Foarte rar port fustă – o dată pe an și rochie, de 5 ori. Sunt tot timpul in jeanși sau pantaloni de costum, din lână. Port foarte mult sacouri, îmi plac sacourile și tailoring-ul. Îmi plac ciocatele și chelsea boots, mai mult decât sandalele. Îmi plac ochelarii de soare iar de cei de vedere mă plictisesc după vreo 5 ani și îi schimb.

Boots, Olivia Stoica, photo: Lexa Iorgu

Locuri în București: Parcul Circului pentru că e mai puțin populat, îmi place că are lac cu nuferi. Îmi place Cercul Militar, unde există un band ’80st. Mi se pare că este locul care te transpune într-o altă epocă și poți merge liniștită acolo într-o rochie de seară. Mai merg la Lejere, care e o terasă fără pretenții și în Control, unde mi se pare cam prea aglomerat în ultima perioadă. Îmi place mult să merg în vizită și să primesc vizite. Îmi palce să fiu gazdă.

EXACT DESPRE ASTA VORBEA ȘI IULIAN!
Da, îmi place foarte mult să dau petreceri și să chem oameni la mine. De asta mi-ar plăcea să am și un apartament cu terasă mare. Îmi place enorm chestia asta, mai mult decât să ies în oraș.

Uite, o rețetă recomandată de o prietenă: fasole roșie  –din  conservă, evident, nu o să stau să o fierb 4 ore, o clătesc bine înainte. Separat, tai mult pătrunjel pe care îl amestec cu sare, ulei de măsline și zeamă de lămâie. Pun fasolea peste pătrunjel, adaug avocado, ceapă verde și roșii cherry, niște zeamă de lămie și puțină sare. Este delicioasă, ai și proteine, ai și grăsimi.. Îmi place mult.

Mâncarea copilăriei: È™nițelele și cartofii prăjiți făcute de bunica, ceea ce nu recomand copiilor din ziua de azi, pentru că atunci nu erau atâtea cunoștințe despre nutriție. Mănânc salate, în general, și pește. Nu îmi place să gătesc, mi se pare o corvoadă de cele mai multe ori. Am amintiri cu mama și cu bunica stând ore în șir în bucătărie. Îmi place să fac mâncăruri simple și rapide, salate – îmi plac frunzele verzi, mi se pare că dacă mănânc verde, mănânc viață, pește la grătar, legume la abur…

Filme recomandate – Primul este și foarte fashion – „The cook, the thief, the wife and her lover”. E foarte mișto, costumele sunt făcute de J.P. Gaultier. Al doilea este o comedie pe care vreau musai să o mai văd. Se numește „Playtime”, e un film vechi, de prin anii ‘60, comedie de situație, e montat atât de mișto încât în fiecare colț al cadrului se întâmplă ceva și trebuie să-l vezi de mai multe ori, ca să îl vezi complet.

Artiști? Am doi artiști pe care îi ascult obsesiv de vreo câțiva ani – Lana del Rey și Nick Cave. Ambii dark și cu mesaje puternice, cu simțul umorului amândoi, surprinzător. Îmi place și muzica electronică – Nicolas Jaar și Golan. Și mai am un artist pe care l-am subestimat pentru că era prea pe val – The Weeknd.

Nick Cave & Lana del Rey | Sursa: Google Images

Dintre artiști de la noi, îmi place Irina foarte mult, nici nu cred că aș putea să lucrez cu cineva a cărui  muzică să nu îmi placă. Îmi plac și Mr. Jurjak și Moonlight Breakfast.

Cine a avut un impact puternic asupra vieții tale, cine ți-a redefinit orizonturile?

Iubitul meu, Alex. Simt că este primul bărbat din viața mea și care m-a apreciat, m-a respectat și m-a iubit de la început. Mi-a transmis de la început un cumul de sentimente frumoase. De obicei, intrăm în relații pentru a vindeca suferințele din altele, dar el a apărut într-o perioadă în care eu eram bine. Eram într-un moment de dezvoltare, nu mă interesau relațiile și am fost amici la început.

Dacă ai fi o culoare, ai fi…

NEGRU! sau galben, deși nu mă îmbrac niciodată în galben… Dar azi mi-aș fi dorit să am o pereche de ochelari de soare cu lentilă galbenă.

Branduri românești…

Îmi place Cristina Săvulescu de mor! Îmi mai plac Omra, Atu Body Couture, Mădălina Dorobanțu (Pas Du Tout), Murmur…

Achiziții de viitor: visez la o pereche de botine Tabi de la Margiela și o pereche de Triple S de la Balenciaga.

Make-up – În momentul de față am un fond de ten de la Bourjois, dar oscilez între a-mi cumpăra unul de la Mac sau Dior. Am un mascara de la Rimmel, farduri de la Dior. Nu sunt foarte pasionată de asta, mă machiez la evenimente sau la ieșiri – am regula aia, dacă mă machiez mai puternic la ochi, aleg o nuață mai blândă pentru buze și invers, iar ziua merg pe un look natural.

Olivia Stoica, photo: Lexa Iorgu