MIA MUNTEANU
ClLIENT SERVICE DIRECTOR @Marks
Este inevitabil sÄ nu dai de Mia în online.
Se implicÄ în tot felul de proiecte miÈto Èi asta mi-a atras atenÈia. CÄutam yoga, dÄdeam de Mia. CÄutam reÈete, dÄdeam de Mia. Interviuri la IQAds - Mia. Comunicare fainÄ pentru Piatra Online - pe undeva, hop Èi ea.
Ca sÄ fiu exactÄ, Mia se ocupÄ cu urmÄtoarele:
Client Service Director @Marks
Fondator @The Nature Project
Organizator @Dinner Stories
Co-Fondator @Yoga City
Co-Fondator @Local Jam
Am descoperit un om într-un proces fulminant de dezvoltare, care iubeÈte natura, care susÈine producÄtorii locali Èi businessurile româneÈti. Un om care a înÈeles puterea organizÄrii, importanÈa implicÄrii în proiecte frumoase, care sÄ te încarce, care sÄ te pasioneze, pe care sÄ le iubeÈti, pe care sÄ le creÈti Èi care, la rândul lor, sÄ te creascÄ, sÄ te formeze. Un om care a simÈit presiunile exterioare în violente atacuri de panicÄ Èi care a învÄÈat sÄ se accepte pentru a-i accepta pe ceilalÈi.
A fost unul dintre cele mai lungi interviuri pe care le-am fÄcut. IatÄ highlight-urile unei conversaÈii de 2 ore jumÄtate prin care vÄ invit sÄ o cunoaÈteÈi pe Mia!
"Ce vreau sÄ fac azi cu ziua mea? DacÄ eÈti atent la fiecare aspect al vieÈii tale Èi faci mici modificÄri unde consideri cÄ este nevoie, practic, tu decizi direcÈia vieÈii tale."
Autobiografie
Sunt din BucureÈti. Am copilÄrit în Rahova City Èi mai am 2 fraÈi. Am fost un tomboy cand eram micÄ - puneam bolduri în cornete, aruncam sticle pe geam, stricam grÄdinile oamenilor - furam cireÈe, corcoduÈe Èi piersici Èi duceam flori mamei. MÄ urau toÈi vecinii.
În copilÄrie îmi plÄceau frigÄnelele, cartofii prÄjiÈi, negresa, cremÈnitul, zahÄrul ars Èi de la un punct n-am mai fost un copil pretenÈios la mâncare, mai exact de când a decis bunica mea sÄ-mi puna o farfurie cu mâncare pe faÈÄ pentru cÄ am fost mofturoasÄ la masÄ. De atunci n-am mai refuzat nimic. Ever.
Îmi plac mâncÄricile. Ieri am fÄcut pÄstÄi Èi un ghiveci. Îmi place sÄ gÄtesc repede. Azi dimineaÈÄ am fÄcut dovlecei pane. Mai fac salate reci, calde, linte… I love food. AÈ mânca non-stop salatÄ de vinete, fasole bÄtutÄ, ardei copÈi. DacÄ e bine gÄtit, I love it. DacÄ este Èi simplu de gÄtit, I double love it.
Cum era Mia în liceu?
Verde, roÈie, albastrÄ pe cap. Îmi schimbam culoarea pÄrului la fel ca personalitatea. A fost o perioadÄ de show-off Èi de portavoce pentru ceea ce credeam eu cÄ sunt, ce vreau sÄ fac, cum vreau sÄ arÄt, ce muzicÄ ascult. Am trecut de la rock la hip hop, de la hip hop la drum and bass, de la asta la dub step, apoi raggae, dupÄ care am devenit hipioatÄ.... AdicÄ… wow!
În fiecare joi, la noi la birou, cineva urmeazÄ sÄ prezinte o temÄ de care este pasionat sau chiar sÄ vorbeascÄ despre el, astfel colegii îl vor cunoaÈte mai bine. Când a venit rândul meu, am prezentat un capitol din adolescenÈa mea. În fiecare pozÄ arÄtam diferit. Într-una aveam pÄrul mov, în alta eram Marilyn Monroe, creaÈÄ cu bucle, într-una eram tunsÄ scurt la un concurs de breakdance, în alta aveam Èinte Èi un tricou negru cu tÄieturi. Liceul pentru mine a fost o continuÄ testare.
"Aleg sÄ mÄ implic în echipe în care sÄ pot sÄ mÄ dezvolt. DacÄ sunt cel mai deÈtept om din încÄpere, e un semn prost."
Ce te vedeai fÄcând mai târziu?
Jurnalism. Unde am Èi aplicat Èi unde ulterior am continuat studiile, la Universitate. Credeam cÄ o sÄ salvez lumea cu ajutorul textelor pe care le voi scrie, cÄ o sÄ fac o lume mai bunÄ, cÄ o sÄ arÄt adevÄrul. AÈ fi vrut sÄ ma specializez în Jurnalism de InvestigaÈie, sÄ mÄ transform într-un un mic detectiv. Dar, nu am continuat acest drum. În anul 3, în programul UniversitÄÈii au fost introduse câteva teme noi, iar seminarul de publicitate m-a aÈezat pe o nouÄ direcÈie. Aveam idei mai tot timpul. Ca orice student, în facultate am fÄcut voluntariat Èi internship-uri în presÄ scrisÄ Èi radio, am lucrat chiar Èi la Mediafax o perioadÄ.
Apoi am decis sÄ aplic ca voluntar în AsociaÈia Advice, o asociaÈie cu proiecte în industria de advertising. Aici am intrat în contact cu lumea publicitarilor din BucureÈti. Am început sÄ descopÄr agenÈiile Èi sÄ înÈeleg structura lor. Apoi mi-am zis: “Ok, let”s give it a try.” Am câÈtigat un internship la McCann, în Departamentul de Strategie. Nu m-am dus. De fricÄ. <Râde> Pur Èi simplu. Nu m-am considerat suficient de pregÄtitÄ, suficient de bunÄ. Am continuat proiectele de voluntariat, în asociaÈie. Ulterior, au urmat câteva interviuri în mai multe agenÈii. Primul meu job în industrie a fost la Cohn and Jansen JWT. Acum lucrez în Departamentul de Client Service la Marks, aici mentorii mei au fost Èi sunt în continuare Èi fondatorii agenÈiei - Iulian, Denis Èi Silviu.
Ce ai învÄÈat despre tine de când lucrezi aici?
CÄ nu pot sÄ fac de toate Èi cÄ nu e necesar sÄ fiu peste tot Èi cÄ e mai miÈto sÄ faci un singur lucru foarte bine.
Ce e important pentru tine într-o echipÄ?
Aleg sÄ mÄ implic în echipe în care sÄ pot sÄ mÄ dezvolt. DacÄ sunt cel mai deÈtept om din încÄpere, e un semn prost. E ok sÄ pot sa fac cel mai bine un lucru care ar ajuta echipa, dar am nevoie ca în echipÄ sÄ existe oameni care sÄ facÄ alte lucruri foarte bine, mai bine decât mine. Èi dacÄ este cineva care Ètie mai bine decât mine un lucru Èi dÄ cu mine de pÄmânt Èi mÄ trimite acasÄ sÄ-mi mai fac temele, Äla este pentru mine un om de la care am ce sÄ învÄÈ Èi în jurul cÄruia vreau sÄ stau.
Care a fost cea mai mare satisfacÈie profesionalÄ de pânÄ acum în job-ul pe care îl ai?
Proiectul “LivrÄm emoÈii” pe care l-am fÄcut pentru FAN Courier. Mi s-a pÄrut cel mai sincer proiect. Aveam coperta 4 din DOR Èi având în vedere cÄ DOR este o revistÄ care spune poveÈti, am invitat diverÈi oameni în spaÈiul aÈa-zis publicitar, pentru a transmite câte un mesaj oamenilor dragi sau pentru a spune chiar ei o poveste.
VÄd din ce în ce mai multe brand-uri curajoase, care fie riscÄ în comunicare, de cele mai mutle ori, cu un rezultat pozitiv, fie joacÄ autenticitatea, ca nuca în perete, însÄ. Tu ce pÄrere ai despre asta?
Se produce un switch în modul de comunicare. Totul merge cÄtre autenticitate, real people, real stories. Trebuie sÄ existe o asumare a companiei cu ceea ce comunicÄ. Îmi plac brandurile Èi businessurile româneÈti. Din pÄcate, existÄ branduri care fac foarte multe promisiuni în advertising, dar foarte puÈine acÈiuni în interiorul companiei. Curajul brandurilor trebuie sÄ se aplice atât intern, cât Èi extern - prin interesul pentru dezvoltarea angajaÈilor Èi prin asumarea valorilor de brand pe termen lung, iar pentru ambele trebuie planificare Èi consecvenÈÄ. ConstanÈa va da mereu rezultate. Doar dacÄ practica ta este constantÄ, vei creÈte.
În advertising, te-ai lovit de misoginism/sexism?
MÄ mai lovesc de asta Èi acum. Depinde de cum te poziÈionezi în conversaÈie.
"Brusc am devenit ciudata grupului. Cu toate astea m-au ajutat sÄ le depÄÈesc, îi sunam la 12 noaptea, 2 dimineaÈa, 5 dimineaÈa aÈa Èi veneau ca sÄ stea cu mine pentru cÄ ma simÈeam rÄu. La un moment dat, însÄ, mi-am dat seama cÄ e too much. Era propriul meu Èoc Èi cumva îi bÄgasem în arenÄ pe toÈi. Cumva îmi orchestram un univers în care eram sensibilÄ Èi jocul Ästa se baza pe momente de ajutor, mÄ panicam Èi dacÄ Ã®mi simÈeam respiraÈia mai rapidÄ Ã®naintea unei ÈedinÈe.... Èi-atunci am zis gata."
Mi-a plÄcut mult un interviu în care vorbeai despre dialogul tÄu cu tine în care îÈi spuneai “Nu te mai plânge de absolut orice, lucrurile nu sunt chiar aÈa de rele.”
MÄ luam de orice, mÄ plângeam de orice, tot timpul era cineva sau ceva de vinÄ. E foarte uÈor sÄ arÄÈi cu degetul: “Nu e bun terapeutul! Sau ÄÈtia de la birou îmi dau prea multÄ treabÄ, colegul meu este un nesuferit, asta de la client iar îmi dÄ un mail nenorocit.” Astea sunt comportamente Èi atitudini, cuvinte pe care le folosim pentru a arÄta cu degetul Èi pentru a ne salva nouÄ pielea dintr-o anumitÄ situaÈie. Totul e la tine. La tine e schema. Tu decizi ce imagini proiectezi.
Ne minÈim mult?
Eu am fÄcut-o ani de zile, probabil cu toÈii o facem, inclusiv prin comportamente de acest gen. NiÈte comportamente pe care nu le înÈelegem. dintr-un fel de automatism, poate tot felul de programe mentale cu care am fost crescuÈi, vÄzute la pÄrinÈi sau în diverse anturaje, poate cÄ asta ni se pare nouÄ cool sau cÄ ne valideazÄ statusul. În ultima perioadÄ se mai schimbÄ lucrurile, însÄ oamenii erau de partea agresorului de cele mai multe ori, de partea bully-ului, din niÈte raÈiuni primare - nevoia de supravieÈuire Èi de a te asocia cu cel mai puternic. EÈti conÈtient cÄ e un comportament care nu te reprezintÄ?
Într-adevÄr, eÈti pe pilot automat.
Foarte multe dintre lucrurile pe care le-am spus le-am descoperit în mine, supÄrare, agresivitate, anxietate, violenÈÄ, care existÄ în noi toÈi, în doze mai mici sau mai mari. Nu le mai vÄd ca fiind emoÈii negative, ci ca fiind semnale de alarmÄ, când am nevoie sÄ stau cu mine Èi sÄ reflectez. Îmi pun întrebÄri care sÄ mÄ conducÄ la esenÈa valorilor mele, astfel încât sÄ fac acel switch în modul în care gândesc. Suntem agresivi Èi cu noi, Èi extrem de judgy, Èi punem etichete. Cunosc persoane care sunt foarte de succes în afaceri dar nu au încredere în ele în viaÈa personalÄ.
Trebuie sÄ identificÄm foarte rapid acÈiunile din jurul nostru. Se întâmplÄ totul foarte repede: “Ce am de fÄcut acum? Sunt pericole în jurul meu? Sunt în mediul potrivit?” etc. Èi-atunci gândurile noastre sunt generate automat. Nu ne mai punem întrebÄri. Nu mai existÄ aceste rupturi în proces care sÄ ne ducÄ cÄtre dialogul interior. Nu avem încÄ o gândire antrenatÄ pentru a ne reîntoarce prezent. Cum ar fi daca ne-am întreba mÄcar o datÄ pe zi: Ce vreau sÄ fac azi cu ziua mea? DacÄ eÈti atent la fiecare aspect al vieÈii tale Èi faci mici modificÄri unde consideri cÄ este nevoie, practic, tu decizi direcÈia vieÈii tale.
Iar cu bullyingul, same old story, different context.Toate emoÈiile, inclusiv negative, existÄ în noi. Le vad ca pe niÈte emoÈii negative, ca pe un semnal de alarmÄ care îmi spune cÄ trebuie sÄ mÄ aÈez Èi sÄ reflectez, sÄ îmi pun întrebÄri ajutÄtoare care sÄ mÄ ducÄ la esenÈa valorilor mele, astfel încât sÄ fac acel switch în modul în care gândesc. Suntem extrem de agresivi Èi cu noi înÈine.
ÎnÈeleg ce zici. Si eu am avut atacuri de panicÄ nasoale, pe o perioada de 3 ani. Nu mai era nimic sigur. CÄ erai pe stradÄ, cÄ erai la o petrecere sau în ÈedinÈÄ. O datÄ am ajuns Èi la urgenÈÄ - efectiv am deschis ochii Èi nu ÈÈiam unde sunt. Îmi bÄtea inima în toate modurile posibile. Pe patul de spital m-am trezit cu perfuzii si cu un doctor care mi-a spus ca e important sa caut mai mult sa imi înteleg mai mult emotiile si ca sunt doar un copil mic speriat. Mi-a zis ca este o reactie a corpului de a spune ceva… Si mergeam la terapie de ceva timp pentru ca imi doream sa înÈeleg de ce au aparut atacurile de panica. Recunosc ca eram coplesita. Evitam iesirile si zona mea de confort si zona mea sigura era garsoniera mea din Gradina Icoanei. Venise la pachet cu plecarea de acasa. Asta se intampla la vreo 20 de ani - aveam un job bun, un loc al meu si dintr-o data - posibilitatea de a alege - ce fac cu cariera si cu viata mea.
PuternicÄ de fel, cum întotdeauna mi-a plÄcut sÄ cred - deÈi, în ultimii ani mi-am revizuit pÄrerea despre putere Èi independenÈÄ - îmi plÄcea sa cred ca pot sa controlez emotiile pe care le am. Cumva credeam cÄ dialogul meu interior poate gÄsi un punct de legÄturÄ cu cineva care nu trÄise o experienÈÄ similarÄ. Brusc am devenit ciudata grupului. Cu toate astea m-au ajutat sÄ le depÄÈesc, îi sunam la 12 noaptea, 2 dimineaÈa, 5 dimineaÈa aÈa Èi veneau ca sÄ stea cu mine pentru cÄ ma simÈeam rÄu. La un moment dat, însÄ, mi-am dat seama cÄ e too much. Era propriul meu Èoc Èi cumva îi bÄgasem în arenÄ pe toÈi. Cumva îmi orchestram un univers în care eram sensibilÄ Èi jocul Ästa se baza pe momente de ajutor, mÄ panicam Èi dacÄ îmi simÈeam respiraÈia mai rapidÄ înaintea unei ÈedinÈe.... Èi-atunci am zis gata. Am început terapia, timp de 2 ani. Spre surprinderea mea, atacurile de panicÄ erau un mic subiect pe agenda noastrÄ. În cele din urmÄ I let go Èi mi-am acceptat vulnerabilitÄÈile.
Erau anumite momente în care se declanÈau?
Erau total neplanificate, random. De exemplu în mijlocul nopÈii. Mi-am dat seama cÄ îmi pot pierde timpul încercând sÄ gÄsesc un factor declanÈator. Nu era o cauzÄ anume. Era un întreg ecosistem. Modul în care îmi petreceam timpul, oamenii din jurul meu, proiectele în care mÄ decideam sÄ mÄ implic, haosul de la birou, faptul cÄ treceam de la un proiect la altul, cât dormeam, ce mâncam… Tot mediul meu contribuia la declanÈarea atacurilor de panicÄ. Mersul meu la terapie a fost doar un alt proces de descoperire Èi de cÄutare, de a-mi înÈelege mai bine emoÈiile Èi reacÈiile. Mi-am dat seama cÄ e nevoie sÄ fac schimbÄri semnificative în tot stilul meu de viaÈÄ: de la ce mÄnânc, la când mÄ trezesc, la cum petrec timpul, cu cine petrec timpul, care sunt proiectele în care aleg sÄ mÄ implic. Lucrurile au evoluat uÈor-uÈor.
O iniÈiativÄ care m-a uimit!
SursÄ: Facebook
OAMENII CU IMPACT
DacÄ ar fi sÄ mÄ gândesc bine, sunt foarte mulÈi oamenii care au avut impact asupra mea, însÄ, aÈa, de la bazÄ, aÈ spune clar cÄ tatÄl meu a avut cel mai puternic impact. PÄrinÈii mei s-au despÄrÈit când aveam eu 6 ani, iar el s-a retras la ÈarÄ. Ne auzim des, ne vedem de cteva ori pe an, dar simt cÄ fiecare întâlnire cu el mÄ ajutÄ sÄ cresc ca om, iar ultimii doi ani din relaÈia cu el m-au învÄÈat acceptarea. Am ales sÄ mÄ bucur de timpul pe care îl avem împreunÄ Èi de reîntâlnirea noastrÄ, de când am început sÄ îl cunosc cu adevÄrat, sÄ fiu curioasÄ despre viaÈa lui, sÄ-i pun întrebÄri, sÄ vreau sÄ-i aflu povestea. Responsabilitatea mea ca fiicÄ este de a nu pune povestea mea sau proiecÈia mea despre el Èi alegerile lui în viaÈa, înainte de povestea lui. Asta a schimbat relaÈia mea cu el.
SursÄ: Facebook
Laura, de exemplu, în proiectul Yoga City.
Mergem la Puro Bio în fiecare weekend, pentru îngheÈata de fistic, la o plimbare pe Calea Victoriei, unde discutÄm despre ce am învÄÈat în sÄptÄmâna respectivÄ, ce proiecte mai facem, ce cÄrÈi mai citim, prin ce situaÈii am trecut Èi ce am învÄÈat. Ni le povestim Èi ne dÄm feedback. Laura este unul dintre oamenii care mÄ ajutÄ sÄ cresc. DacÄ citeÈte interviul Ästa, sper sÄ creadÄ Èi ea la fel despre mine.
Am descoperit yoga prin Laura care îmi era colegÄ în perioada respectivÄ. Nu eram suficient de motivatÄ sÄ merg la salÄ, nu mÄ încânta ideea de a trage de fiare. Mereu îmi fÄceam abonamente Èi mergeam doar de douÄ ori înainte sÄ renunÈ. PânÄ la yoga, unde s-a schimbat tot. Am experimentat diverse practici. Este important sÄ gÄseÈti un stil care sÄ Èi se potriveascÄ sau sÄ îÈi construieÈti propria ta practicÄ din mai multe stiluri. AÈa cum Èi de la profesorii de yoga înveÈi câte ceva. De la unul am învÄÈat importanÈa posturii corecte, de la altul am învaÈat meditaÈia, È.a.m.d.
Calea yoga nu este un proces static. SÄ stai 2 h pe saltea, sÄ fii atent la propria respiraÈie, la fiecare sunet, fiecare senzaÈie din corpul tÄu este la fel de dinamic ca Èi toate celelalte acÈiuni pe care le facem pe parcursul zilei.
Yoga City a venit ca o necesitate proprie. Nu gÄseam online informaÈii despre studiourile de yoga, mÄ rog, existau, dar dispersat. Momentan cu Yoga City suntem foarte bine offline. Ne-am concentrat sÄ creÈtem comunitatea online. În urmÄtorii doi ani dorim sÄ lansÄm Èi o aplicaÈie.
Credem cÄ ideea noastrÄ de startup este valoroasÄ Èi are potenÈial de creÈtere în piaÈÄ aÈa cÄ suntem în dezvoltare Èi cÄutÄm investitori.
SursÄ: Facebook
Cum a apÄrut Dinner Stories?
Îmi place mâncarea bunÄ Èi îmi place sÄ gÄtesc. Prietenii mei mereu mÄ certau cÄ la orice ieÈire la restaurant le iau la pozat tuturor farfuriile. Le-am tot promis cÄ le gÄtesc, dar nu reuÈeam sÄ le sincronizez tuturor programele pentru a ne întâlni la o cinÄ, aÈa cÄ am gÄsit pretextul perfect de ziua mea. Am închiriat un apartament pe Airbnb Èi în cÄutarea mea mi-am dat seama c existÄ foarte multe locuri miÈto Èi cÄ genul Ästa de eveniment are potenÈial.
Am profitat de întâlnirea cu ei Èi am fÄcut un mic focus grup. Cel mai greu eveniment a fost primul. Am fÄcut 10000 de paÈi numai în apartamentul resectiv pânÄ în prânz, descarcând produse, aranjând locul Èi gÄtind. La finalul zilei, m-a apucat plânsul de obosealÄ. ÎmpreunÄ cu colega mea, Veronica, am dormit neîntoarse pânÄ a doua zi, într-un spaÈiu comun, deÈi apartamentul aveam 4 camere. Nu ne mai puteam miÈca. Nu am crezut cÄ voi mai face asta vreodatÄ.
Am înÈeles, însÄ, cÄ dacÄ faci un lucru o datÄ, îl treci la experienÈÄ. DacÄ îl repeÈi Èi îl perfecÈionezi, te formeazÄ ca om. AÈa cÄ am continuat.
Îmi place sÄ mÄ dezvolt pe partea de food styling. Ieri mi-am petrecut ziua într-un pÄrculeÈ de pe Calea Victoriei, cu o geantÄ de picnic cu tot felul de sucuri, props-uri, flori, cÄrÈi Èi reviste, Èi m-am jucat timp de 3 ore. Am compus tot felul de cadre, moodboard-uri pentru un brand de food din BucureÈti. Mi-ar plÄcea sÄ colaborez cu brand-uri care sunt aproape de naturÄ.
SursÄ: Instagram @mia_munteanu
În weekend am o rutinÄ extrem de bine stabilitÄ.
MÄ trezesc între 6.30 Èi 7:00. UrmeazÄ practica Yoga. Apoi merg la piaÈÄ: Obor sau în PiaÈa Amzei unde vin cei de la Legume Fericite, care sunt producÄtori locali Èi cresc legume certificate organic. Îmi cumpÄr ingrediente Èi pentru mâncÄruri Èi pentru poze. Între 10:00 Èi 13:00 fac food styling pentru diverse brand-uri locale. Lumina este foarte bunÄ în intervalul Ästa Èi eu lucrez numai cu luminÄ naturalÄ. Apoi urmeazÄ selecÈia, editarea, pregÄtirea materialelor, etc. Zilele mele în weekend se terminÄ undeva pe la ora 4 în materie de work, deÈi aÈ evita sÄ folosesc cuvântul Ästa. DupÄ 4, orice altceva - friends, family, rufe la spÄlat, verificat evenimentele din oraÈ, drumuri la CÄrtureÈti, mÄ arunc în zi.